#51
Creierul nostru are o limită zilnică de decizii.
Aceasta variază de la persoană la persoană, dar toți avem o limită.
După ce o atingem, nu mai putem lua decizii, indiferent de importanța lor.
AÈ™adar, nu ne putem aÈ™tepta să muncim la nesfârÈ™it È™i să avem rezultate bune.
Un exemplu relevant este interviul cu jucătorul de tenis Andy Murray.
El spune că, în meciurile lungi, problema principală nu este oboseala fizică, ci cea mentală. Calitatea deciziilor scade deoarece jucătorii trebuie să ia multe decizii mentale. DeÈ™i sunt bine antrenaÈ›i fizic, mental obosesc.
John Pencavel de la Universitatea Stanford a realizat un studiu pe date din Primul Război Mondial. El a concluzionat că săptămâna ideală de muncă este de maximum 50 de ore. Productivitatea muncii este constantă până la acest punct. După 55-56 de ore, apare epuizarea È™i producÈ›ia scade. AngajaÈ›ii care lucrau 70 de ore pe săptămână nu produceau mai mult decât cei care lucrau 55 de ore. Cu alte cuvinte, o zi liberă creÈ™tea productivitatea, chiar È™i pentru soldaÈ›i în război. (sursa)
Un studiu din 2013 al revistei The Economist arată că țările dezvoltate, unde se lucrează mai puÈ›in, au cea mai mare productivitate. Țările cu investiÈ›ii mari de capital pe cap de locuitor au cei mai productivi angajaÈ›i. Germania este un exemplu bun. Aici, se recompensează productivitatea prin ture de lucru mai scurte, evitând astfel suprasolicitarea angajaÈ›ilor. (sursa aici)
În concluzie, nu mai lăudaÈ›i munca peste program. Aceasta ne suprasolicită. Disciplinează-te È™i lucrează din greu în timpul programului, apoi mergi acasă.
